M-aş parfuma cu un amestec de răşină, slănină, lemn, foc, fum, ace de brad, pământ, hârtie, piatră şi puţină zăpadă grea, uşor murdară de pământ şi de bucăţi de scoarţă şi de conuri, zăpadă care să se topeasca puţin câte puţin, deşi afară e cald în mare parte, dar la umbră, vânt rece..Mă rog.. Până acum am băut din parfumul ăsta, dar la ce bun să-mi miroasă numai interiorul aşa? Cine m-ar iubi atât de mult încât să-mi miroasă interiorul? Şi după ce ar putea să simtă mirosul, să-i şi placă. Doar nu mă dau cu parfum că să mă miros tot eu; E fascinant oricum, amestecul acela de zăpadă cu iarbă, lemn, noroi, beţişoare, brad, pin, ploaie şi adiere de vânt rece care se plimbă ca mine, printre arbori. Chiar nu ar mai avea acelaşi gust zăpada, dacă nu ar fi foşnetele şi adierea acelui vânt.
Ah da, şi senzaţia de munte, branduşă, aer, stânci, prăpăstii, case pierdute, stâne şi urme de vulpe în zăpada grea, murdară cu pământ, piatră, beţişoare, ace de brad..da.
Mi-e dor.
Ah da, şi senzaţia de munte, branduşă, aer, stânci, prăpăstii, case pierdute, stâne şi urme de vulpe în zăpada grea, murdară cu pământ, piatră, beţişoare, ace de brad..da.
Mi-e dor.
1 comment:
citeste ultima vara a lui Klingsor, de Hermann Hesse, ca sa vezi cat de frumos si fascinant se poate vorbi despre tenstiunea culorilor, viata interioara a unei acuarele, si despre disperarea cu care un om vrea sa absoarba in el mireasma unui anotimp asa cum o simte cum o vede, in culori melodii si iubiri....
Post a Comment