Ai disparut ca aburii ceaiului de-aseara
Te-ai schimbat ca a lumanarii topita ceara
Ai fugit ca o unda de muzica baroc ce-nfioara,
In al meu suflet o palida comoara.
...
Unde ti-e lacrima, tu brandusa, cu al tau suflet violet?
Cine te iubeste pe tine, floare pura, ce se naste-n munti?
...
Sunetul surd al unui umbris
Cu razele-i gri, un cantec furis
Cu recele-i praf, cu abur uscat
Se stinge aspru, nemangaiat
Si sub cenusa el se-ascunde
Cantandu-si versuri muribunde
Si al lui stih e ragusit
A amutit la nesfarsit..
...
Danseaza pe-a ta coarda un fir de viata ce rodeste pruncul sunet, fara vaz, culoare sau odor
Ce din tine pleaca, vise dragi purtand in el, temut fiind de tunete, ecouri si de calea-i nestiuta
Tu chitara sau tu lira, tu esti vocea-mi din suflet care fara tine nu-i decat o coarda fara viata
...
În acea dimensiune se ivesc
Acele fiinţe făra sens
În spaţiul ars de timp si loc
Cel ce ne condamnă
Să nu-l pătrundem,
Ci doar să-l auzim,
Dar atât de slab încât murim
Şi nu reuşim să-l prindem.
Iar acele fiinţe făra însemnare,
Făra raţiune, sunt cele ce văd
Şi ţinutul nostru palid
Şi pe cel al lor, fără de sfârşit.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
1 comment:
Acele fiinte sunt simple quante de lumina condensata, au sensul lor propriu,sunt insemnate de energia spiritului, nu e nevoie de ratiune ele sunt ratiunea insasi,atotcuprinzatoare,atotcreatoare de pur adevar.~.~Brandusa e lacrima care se prelinge calda precum sufletul,pe un obraz alb cu aroma de flori,al unui tanar solitar, asemeni muntelui pe care-l urca.El nu stie ca la picioarele sale,sau la poalele muntelui sta iubirea,brandusa lui,asteptand sa fie culeasa.~.~
Post a Comment