Ambivalenţă

Mi-ar plăcea să mă plimb pe pod şi să urmăresc veşmântul cubic, haina pietrelor tocite, tocite uşor, uşor, încă din renaştere. Dar în momentul ăsta stau şi îi miros părul, şi eşarfa. Nu aş trăi nicio plăcere dacă s-ar întoarce acum brusc, cred că mi-ar strica seara. Eh.. cred că mi-ar plăcea să plutesc şi prin Bosfor acum. Ce statuie feminină şi-ar ţine copiii de piatră, într-un coş mic? Care tuburi de orgă ar avea guri de lei? De ce unele femei ţin pe cap un balcon, pe care ies oameni doar ca să contemple? Cum respiri aerul, dupa ce a vibrat prin orgă?

Lapsang Souchong

       M-aş parfuma cu un amestec de răşină, slănină, lemn, foc, fum, ace de brad, pământ, hârtie, piatră şi puţină zăpadă grea, uşor murdară de pământ şi de bucăţi de scoarţă şi de conuri, zăpadă care să se topeasca puţin câte puţin, deşi afară e cald în mare parte, dar la umbră, vânt rece..Mă rog.. Până acum am băut din parfumul ăsta, dar la ce bun să-mi miroasă numai interiorul aşa? Cine m-ar iubi atât de mult încât să-mi miroasă interiorul? Şi după ce ar putea să simtă mirosul, să-i şi placă. Doar nu mă dau cu parfum că să mă miros tot eu; E fascinant oricum, amestecul acela de zăpadă cu iarbă, lemn, noroi, beţişoare, brad, pin, ploaie şi adiere de vânt rece care se plimbă ca mine, printre arbori. Chiar nu ar mai avea acelaşi gust zăpada, dacă nu ar fi foşnetele şi adierea acelui vânt.
       Ah da, şi senzaţia de munte, branduşă, aer, stânci, prăpăstii, case pierdute, stâne şi urme de vulpe în zăpada grea, murdară cu pământ, piatră, beţişoare, ace de brad..da.
       Mi-e dor.