Mă interesa povestea "major minor" acum ceva timp, după ce s-au infiltrat în mine nişte foşnete armonice. Ascultând cu aburi puţin G. Frideric Handel ma gândeam, cum poate suna un sunet trist, când el e de fapt doar un sunet. Cum poate o vibraţie a aerului sa sune trist? E un joc; îmi dau seama ca e un joc amuzant. Prima explicaţie am încercat să mi-o clarific printr-o serie de comparaţii intime (o sa revin poate cu ele); Pâna la urma sunetul era născut tot de un om, dar asta nu mă liniştea cu nimic, pentru că un om, poate de la 1700, mă intristează pe mine, interacţionează cu mine, om din 2007...şi diferenţa e că dacă ea ma iubeşte pe mine, sau doar mă alintă sau mă răneşte, toate se întamplă fără timp (ştiţi la ce mă refer), însă un astfel de flux de sunete -vechi-, îmi creează o senzaţie pe care de multe ori o pot compara cu una contemporană. Bine bine..revenind la major minor (mărit - micşorat, fericit - melancolic, rece - cald, zâmbet - iubire*1); partea interesantă vine dintr-o ambivalenţă dată de tehnic şi subiectiva-reală senzaţie; Interesantă e senzaţia. Timpanul simte cele mai delicate mişcări ale aerului, cele mai delicate impulsuri..şi iată, aşadar, cum cea mai delicată atingere, te poate lovi mai puternic (chiar şi trupesc) decât o rangă. Şi creierul, împreuna cu noţiunea de suflet pe care o deţinem, ne filtrează şi ne explică aceste lovituri sau mângâieri, le transformă in senzaţie, în memorie, în privire.
"Abstract: Musicians and nonmusicians listened to major, minor, and dissonant musical chords while their BOLD brain responses were registered with functional magnetic resonance imaging. In both groups of listeners, minor and dissonant chords, compared with major chords, elicited enhanced responses in several brain areas, including the amygdala, retrosplenial cortex, brain stem, and cerebellum, during passive listening but not during memorization of the chords. The results indicate that (1) neural processing in emotion-related brain areas is activated even by single chords, (2) emotion processing is enhanced in the absence of cognitive requirements, and (3) musicians and nonmusicians do not differ in their neural responses to single musical chords during passive listening." http://www.blackwell-synergy.com/
1 comment:
o atingere infinitezimala poare rani mai mult decat o ranga, asta e foarte adevarat si foarte frumos, si pur si uman. Asa suntem creati, fractali de atomi spiralati in interiorul altora,
fiinte cu subtile organe de simt pentru starii, emotii, pentru trist si pentru vesel...
Post a Comment